11/06/2026
S-a dus... aproape jumate din an. Jumătate de an în care am alergat încolo și-ncoace, am bifat chestiile de făcut, am plătit facturi, am fost serioși și-am uitat cm se simte să fii viu. Nu funcțional, ci viu.
Pe 21 iunie e solstițiul de vară. Ziua în care lumina stă cel mai mult pe cer.
Dincolo de astronomie, pentru mine e momentul ăla în care te oprești, te uiți la cm a trecut jumate din anul ăsta și decizi ce faci cu cealaltă jumătate. E despre a-ți da voie să începi din nou, dar fără presiunea de a demonstra ceva cuiva.
Duminică, pe 21 iunie, ne scoatem din cafenea și mergem în mijlocul naturii, la Sarmizegetusa Regia.
N-am gânduri să vă duc la ce-știu-eu-ce maraton montan sau pe trasee grele. Ieșim, pur și simplu, ca să lăsăm zgomotul în urmă. Mergem pe jos în liniște, stăm pe iarbă și facem câteva exerciții în care ne punem întrebările alea pe care le tot amânăm.
Să vedem ce mai e prin capul și prin sufletul nostru când se-așterne liniștea.
Și pentru că nicio ieșire nu-i completă fără o poveste lungă și o masă tihnită, după aceea ne mutăm la Pensiunea Cotiso. Oamenii de acolo ne pun la dispoziție terasa lor, așa că ne așezăm la soare, sau la umbră, mâncăm ceva bun, scoatem întrebările din cotloanele minții și ne bucurăm de zi exact așa cm e ea – stângace, sinceră și caldă.
Locurile sunt puține, pentru că vreau să rămânem un grup strâns, în care chiar apucăm să vorbim fiecare cu fiecare.
Dacă simți că ai nevoie de un nou început și vrei să vii cu noi în pădure duminică, lasă-mi un mesaj în privat să-ți trimit detaliile despre organizare cu mașini, contribuție și orice mai simți tu să întrebi.
Hai să ne amintim cm e să simțim viața din noi!
