05/09/2026
𝐃𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐫𝐚 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐳𝐢 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐞𝐚, e𝐫𝐚 𝐨 𝐳𝐢 𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐩𝐭𝐚𝐭𝐚̆.
𝐎𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐩𝐮𝐧𝐞𝐚𝐮 𝐡𝐚𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐛𝐮𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞𝐚𝐮 𝐥𝐚 𝐛𝐢𝐬𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚̆. 𝐒𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐞𝐚𝐮 𝐜𝐮 𝐯𝐞𝐜𝐢𝐧𝐢𝐢, 𝐚𝐟𝐥𝐚𝐮 𝐜𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐞𝐫𝐚 𝐧𝐨𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐬𝐚𝐭, 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐮 𝐜𝐚̂𝐭𝐞𝐯𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩𝐨𝐚𝐫𝐭𝐚̆. 𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐞𝐫𝐚 𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐚̂𝐫𝐠, 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐭𝐚̂𝐫𝐠 – 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐧𝐜𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐠𝐨𝐬𝐩𝐨𝐝𝐚̆𝐫𝐢𝐞𝐢, 𝐝𝐚𝐫 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐛𝐮𝐜𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐞.
𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐭𝐚̂𝐫𝐠𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐧-𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚̆ 𝐧𝐮𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐮𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐯𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐭.
Erau locuri de întâlnire. Veneau oameni din sate diferite, se schimbau mărfuri, dar și vești, se făceau înțelegeri, se revedeau rude și cunoscuți. În jurul drumurilor și târgurilor s-a construit, vreme de secole, o întreagă lume a negustorilor, hanurilor și popasurilor.
Iar după biserică sau după târg, duminica rămânea a familiei.
Se stătea mai mult la masă. Se mergea în vizită. Copiii aveau timp de joacă, oamenii mari aveau timp de povești și nimeni nu părea atât de grăbit să ajungă la următorul lucru.
Poate că tocmai asta ne place atât de mult la duminicile de odinioară:
nu faptul că oamenii aveau mai mult timp decât avem noi, ci faptul că știau să deosebească timpul de muncă de timpul pentru oameni.
Mâine dimineață, la Lunca Câlnicului, va fi din nou târg.
Poate că printre tarabe, oameni și zarva de duminică mai trăiește puțin din lumea aceea. ❤️
Iar noi ne-am dori să nu uităm ce știau oamenii de atunci atât de bine:
duminica e pentru noi, pentru întâlnire, pentru familie și pentru bucuria de a fi împreună.
🏡 Hanul Bucuriei – Prejmer
Cu rost, cu tihnă și cu bucurie.
