05/05/2026
Într-o dimineață liniștită, satul Crișan se trezea încet sub lumina aurie a soarelui. Apele liniștite ale Deltei Dunării păreau o oglindă uriașă, iar stuful foșnea ușor sub adierea vântului.
Pe o ramură joasă, un pelican alb își întindea aripile uriașe, pregătindu-se de zbor. Nu departe, un stol de cormorani plonja rapid în apă după pești argintii care sclipeau sub suprafață. Din când în când, câte o egreta grațioasă pășea atent printre nuferi, ca și cm dansa.
Sub luciul apei, știucile stăteau la pândă, iar somnii bătrâni se ascundeau în adâncuri, cunoscând fiecare cotitură a canalelor. Pe mal, o broască țestoasă de apă dulce își încălzea carapacea la soare, complet nepăsătoare la lumea din jur.
Când se lăsa seara, Delta devenea și mai vie. Se auzea corul broaștelor, iar deasupra apei licăreau insecte urmărite de lilieci rapizi. Undeva, ascuns între sălcii, un șacal privea atent întunericul care cobora.
Așa este fauna din Crișan și din Delta Dunării: sălbatică, liniștită și plină de viață, ca o poveste care se scrie în fiecare zi între apă, cer și stuf.
