01/10/2026
O postare pentru viitor!
Acum două zile am salvat un huhurez. A fost un gest mărunt, făcut fără martori și fără vreo așteptare de recunoștință publică.
Nu ne mândrim cu gestul în sine și nici cu vreo formă de validare exterioară. Mândria noastră adevărată s-a născut în seara aceasta, când l-am privit din nou zburând. Chiar aici, la noi.
E viu. E acasă. Iar asta este dovada că locul acesta rămâne curat, viu și primitor.
Atâta timp cât seara ne va mai mângâia cântecul huhurezul, ne vom putea vedea de drum cu sufletul împăcat. Înseamnă că suntem pe drumul cel bun.
Ne revedem peste ani, la umbra acestei amintiri. Să sperăm că tot aici.
Mulțumim Antonia Ioniță Marius Iancu !
O ascunzătoare aleasă greșit era să-i fie fatală unui huhurez. Pasărea a confundat coșul de evacuare al unei centrale termice cu scorbura unui copac și a rămas blocată în interior.
